Şedinţa 1: Componentele unui agregat uman

Orice agregat uman, de la persoană până la agregatul maxim, o să vedeţi care este, are 7 componente. Acestea sînt anume în această ordine, fie că este vorba despre o persoană, familie, comunitate locală rurală, fie orice gen de colectivitate, inclusiv popor:

Componenta spirituală este definitorie pentru orice agregat uman. Acesteia i se subordonează strict componenta culturală. Acesteia i se subordonează strict socialul. Acesteia – politicul. Politicului i se subordonează economicul. Acestuia – tehnologicul, şi în final – eco-demograficul. Orice persoană îşi are existenţa în aceste coordonate, şi orice colectivitate de orice nivel îşi are existenţa în aceleaşi coordonate.

  • Prin Spiritual înţelegem domeniul ultimelor sensuri, a acelor sensuri dincolo de care nu mai există sensuri. Adică aici se află răspunsurile la întrebările gen: „Pentru ce exist?” „De unde îmi trag existenţa?” „Care este rostul meu?”. Diferite sisteme spirituale oferă diferite răspunsuri. Ele sînt de 4 tipuri:

–          Religios;

–          Ocult;

–          Păgân;

–          Eclectic;

Orice răspuns la întrebarea „Pentru ce există un popor?”, va nimeri în una din aceste 4 categorii. Exemple de răspunsuri religioase la aceste întrebări: ortodoxia, catolicismul, iudaismul, islamul, în mare parte protestantismul. Răspunsuri oculte: kabbala, masoneria, într-o măsură oarecare neoprotestantismul. Exemple de răspunsuri de tip păgânesc: şamanismul, ateismul, comunismul, liberalismul; adică zeificarea lucrurilor făcute de om. Şi eclectice: acestea reprezintă nişte îngrămădiri din diferite tipuri de sisteme, care psihologic sînt compatibile, iar logic sînt de fapt incompatibile; aici se plasează întreaga mişcare „new age”, teosofia ş.a.

  • Manifestarea sensurilor din domeniul spiritual alcătuieşte domeniul Cultural. Cultura există pe două niveluri:

–          Cultura formală (sau instituţionalizată): artă, ştiinţă şi filosofie. Acestea sînt formele instituţionalizate de manifestare a sensurilor. Arta se referă la sentimente, ştiinţa – la raţionamente, filosofia încearcă să le îmbine pe toate şi să dea răspuns la „de ce?” „pentru ce?” şi „cum?”.

NB: există 3 tipuri de minte umană: hâtrie, deşteptăciune şi înţelepciune.Hâtria răspunde la întrebarea „Cum să fac ca să câştig ceva?”. Deşteptăciunea răspunde la „Cum funcţionează lucrurile din jurul meu?”. Iar înţelepciunea răspunde la întrebarea „Pentru ce există cele ce există în jurul meu, şi pentru ce exist şi eu?”. Hâtria se poate îmbina cu deşteptăciunea, aceasta se poate îmbina cu înţelepciunea, dar hâtria cu înţelepciunea nu se îmbină niciodată: omul hâtru nu este înţelept, iar omul înţelept nu poate să fie hâtru în principiu.

–          Cultura neformală (sau populară): aceasta reprezintă modul de viaţă: cum ne salutăm, cum mulţumim, cum stabilim relaţii ş.a.m.d. Aceste forme de cultură neformală, la fel reflectă anumite sensuri, doar că omul „din stradă” nu este conştient de sensurile care sînt în aceste forme. Numai în cultura formală există legătură directă între sens şi respectiv artă, filosofie, ştiinţă. Pe când dintre sens şi cultura populară, nu este tot timpul directă; de exemplu: Care este rolul nănaşilor? Cuvântul „nun” din latină (nunus) înseamnă călugăr, sihastru, înţelept. Adică nănaşii sînt nişte înţelepţi care să fie de ajutor mirilor în problemele de familie…Din aceste forme ale culturii populare putem deduce, studiind, sensurile reale pe care acestea se sprijineau.

  • Social: Forma prin care sensurile devin vizibile, dictează trebuinţele noastre de fiecare zi, adică modul de viaţă sub aspectul „de ce am nevoie ca să mă îmbrac, să mănânc, unde să locuiesc?” sînt dictate de cultura noastră. Dacă cultura mea prevede schimbarea cămaşii de 3 ori pe zi, automat cerinţele mele faţă de cămaşă, maşină de spălat, detergent sînt unele; iar atunci când cultura mea nu prevede o schimbare atât de deasă, cerinţele mele faţă de săpun, cadă, lighean, au să fie altele. Adică sărăcia este un fenomen cultural: un călugăr sihastru, care trăieşte într-o colibă, este mult mai sărac decât omul care locuieşte într-o garsonieră din Chişinău; dar acest călugăr nu se consideră deloc sărac şi nu consideră că este lipsit de ceva. Pe când cel ce locuieşte cu familia în garsonieră, se consideră sărac, pentru că doreşte cameră pentru fiecare membru al familiei, sau măcar dormitor aparte pentru părinţi, vrea să aibă apă caldă tot timpul ş.a.m.d., toate acestea, pentru călugăr, sînt nişte absurdităţi. Cu toate acestea, primul se consideră sărac, deşi fizic el are mult mai mult decât acel călugăr. Adică sărăcia este un fenomen strict cultural, în anumite limite, bineînţeles, anume acelea care nu sînt la limita existenţei fiziologice.

Sărăcia în Moldova se măsoară după coşul minim de consum, care este echivalent cu coşul minim de consum din orice ţară europeană sau americană. Acest coş minim de consum pentru orice ţară europeană arată sărăcie, pe când pentru o ţară asiatică, acesta înseamnă un belşug nesperat. Şi dacă punem aceste criterii, atunci noi sîntem săraci, dar aici nu se ia aspectul cultural.

  • Pentru asigurarea consumului dictat de valorile tale, se iau anumite decizii. Sistemul Politic este sistemul decizional a unei societăţi, a unui popor etc. În cazul în care socialul nu corespunde culturalului, politicul trebuie să elaboreze soluţii şi să spună: „Ori scădem culturalul, ori mărim socialul”, iar scăzând culturalul ajungi deodată la sensuri. Dar ca să măreşti socialul, trebuie să ajungi la economic.
  • Ce este Economicul? Economic nu înseamnă bogăţie, nu înseamnă obiecte, utilaje, maşini, energie, toate acestea se referă la Tehnologic. La economic se referă doar relaţiile de proprietate, de distribuţie: „Cine şi ce drepturi are asupra unor bunuri?” „Cine şi ce drepturi are să decidă asupra circulaţiei acestor bunuri?”. Mai mult decât atât, economicul arată în după ce procedură pot să pun mâna pe un bun, după ce procedură pot înstrăina acest bun. Aici e vorba doar de reguli referitoare la anumite bunuri de valoare materială.
  • Tehnologicul înseamnă nu numai utilaje, ci şi orice instrumente, orice proceduri de acţiune asupra aceea ce este existent în natură, inclusiv trupul nostru, deci tehnologiile medicale tot sînt aici.
  • Ecologico-demograficul înseamnă întreaga natură cunoscută de noi, accesibilă de către noi, inclusiv trupul nostru. În măsura în care cunoaştem trupul nostru, natura din jurul nostru, în această măsură noi stăpânim aceasta cu ajutorul componentei tehnologice cunoscute. Toate acestea le folosim pentru realizarea, în final, a sensurilor din componenta spirituală.

În funcţie de sensuri, prin această ierarhie strict ordonată, trăim fiecare element al vieţii: familia, naşterea, sexul, bolile ş.a.m.d. Cauza bucuriilor, nevoilor, tragediilor, se află toate în Spiritual. Cunoscând acest sistem, ne este mai uşor să răspundem la întrebările ce ni le-am propus la şedinţa de azi:

  1. Ce înseamnă a fi român? şi
  2. De ce în ’89 noi nu am putut să rezolvăm ceva foarte important, vital pentru noi, şi nu am rezolvat aceasta nici până în ziua de azi?
Anunțuri
Explore posts in the same categories: Teorii fundamentale

Etichete: , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: