Şedinţa 3: De ce idealului naţional trebuie să fie supraexistenţial. Teoria sistemelor.

De ce valorile idealului naţional trebuie să fie supraexistenţiale?

Pentru început, vom defini noţiunea de sistem. Noţiunea de sistem, sau teoria sistemelor, este foarte simplu de înţeles şi de aplicat; totodată, această teorie nu se predă aproape nicăieri, decât la cursuri foarte speciale în instituţii foarte speciale. Aşadar:

1. Sistem este orice ce are existenţă. Dacă ceva nu este sistem, înseamnă că nu există. Sistemul îl putem analiza printr-un singur lucru: Care este rostul sistemului(obiectului, fenomenului etc.)?
2. Sistemul poate fi definit, doar prin cunoaşterea rostului său, a destinaţiei sale.
3. Orice sistem există doar în mediul său.
4. Rostul oricărui sistem se află în mediul lui, adică în afara lui, niciodată în el însuşi.

Fie cercul roşu – sistemul dat, cercul verde reprezintă mediul în care există acesta, iar pătratul albastru fie totalitatea sistemelor existente. Prin X notăm rostul existenţei sistemului: acesta nu se poate afla decât în cercul verde, adică în mediul sistemului dat, altfel, sistemul îşi pierde rostul existenţei. De exemplu: un păhar; mediul păharului este reprezentat de mâna care-l ţine şi lichidul care se află în el, atât; camera în care se află acesta nu mai face parte din mediul său, ci din „pătratul albastru”. Rostul existenţei păharului se află în lichid, deci în mediul său. Rostul unui pix este în hârtia pe care lasă urme.  Rostul automobilului este în drum, nu în roţile sale, nu în şoferul său; un automobil care stă în vitrină şi nu este cumpărat de nimeni, există fără rost, deoarece el a fost creat pentru a merge pe drum. Aşadar, rostul oricărui sistem se află în mediul lui; nicidecum în exteriorul mediului sau în sine însuşi. Au loc două evenimente centrale în viaţa unui om: naşterea şi moartea. (NB: ambele, atât naşterea, cât şi moartea, sînt extrem de antidemocratice – ele nu oferă libertatea opţiunii, adică democraţia şi evenimentele centrale ale vieţii noastre sînt concepţii sistemic incompatibile, nu pot fi descrise în limbaj pur democratic. Ba mai mult, dragostea între o femeie şi un bărbat:  există două persoane, nu mai mult şi nu mai puţin, care simt dragostea unul pentru celălalt. Această restricţie nu poate fi descrisă în limbajul democraţiei, pentru că ceea ce-i leagă pe ei nu sînt drepturile, şi cu atât mai mult – nu obligaţiile.)

Rostul oricărui sistem fiind în afara lui, rezultă că idealul naţional va cuprinde în el ca valoare centrală, pe care se bazează toate celelalte valori de nivel naţional, rostul naţiunii date. Rostul unui popor se află în mediul lui; reamintim că popor nu înseamnă doar generaţia existentă, adică nu are sens căutarea mediului poporului în plan sincronic, adică la momentul de timp dat.

NB: din cele spuse mai sus, rezultă: rostul vieţii fiecărui om se află în afara vieţii lui. Dacă vom căuta rostul vieţii în interiorul ei – intrăm în faza de autodistrugere, devenim asemeni automobilului din vitrină. Există câteva modele care arată absurditatea plasării artificiale a rostului în interiorul sistemului: ne propunem să săpăm o groapă; fie 10 oameni aranjaţi în cerc, fiecare având câte un hârleţ; îi punem să sape, cu condiţiile de a săpa în acelaşi ritm şi ca pământul săpat să fie aruncat în groapa vecinului. Este evident că acest sistem nu duce la nimic, el are rostul său în interiorul său. Alt exemplu: o mină de fier extrage minereu pentru fabrica de unelte pentru mineri; aceasta oferă uneltele fabricate minerilor din acea mină, cu aceastea extragându-se minereu pentru aceeaşi fabrică ş.a.m.d. Rostul sistemului este pierdut, pentru că este plasat în interiorul lui.

Explore posts in the same categories: Ideal naţional, Teorii fundamentale

Etichete: Ideal naţional, moartea, nasterea, patriotism, Românism, sensul vietii, teoria sistemelor, Tradiţie

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.