Şedinţa 3: Suveranitate. Identitate. Solidaritate.

Idealul naţional este transformat în realitate prin Ideea naţională. Ideea naţională cuprinde un set de metode(compatibile cu valorile naţionale), care permit în condiţiile generaţiilor în viaţă să realizeze şi să aplice valorile idealului naţional. Bunăoară, ideea naţională în sec.XIX era formarea statului unitar român. Aceasta deriva din idealul naţional şi securizarea valorilor lui. Ideea naţională trece la un alt nivel de operaţionalizare, care se numeşte Doctrina statalităţii. Doctrina statalităţii explică din ce cauză şi cu ce scop există statul dat, şi care sînt structurile prin care el va realiza, prin funcţionarea sa, valorile idealului naţional. Poporul care are aceste 3 componente, poate să-şi aplice Suveranitatea. Suveranitate înseamnă dreptul şi capacitatea de a decide privind propria entitate şi propria existenţă. Într-un popor independent, suveranitatea capătă expresia de statalitate. Statul este un instrument de realizare a voinţei poporului, iar aceasta porneşte de la idealul naţional, care se materializează în condiţiile generaţiilor existente printr-o idee naţională, şi acest stat funcţionează conform doctrinei statalităţii(schema 3.4.1). Raportând acest sistem la Republica Moldova: doctrina statalităţii nu poate exista, pentru că nu există o idee naţională, aceasta datorându-se inexistenţei idealului naţional. Nu poate fi constituită o suveranitate, despre care atât de insistent ne vorbeşte clasa politică, fără cele 3 componente, absolut necesare acesteia.

NB: situaţia din Rep.Moldova e descrisă perfect de următoarea expresie: Hyde Park în casa de nebuni. Asta pentru că nu există o structură raţională a valorilor, fiecare nebun are voie să spună orice, incoerent, contradictoriu, să nu împărtăşească sincer – libertatea expresiei îi permite s-o facă. La fel e şi cu ceilalţi nebuni; şi fiecare este fericit că trăieşte într-un Hyde Park ce-i garantează libera exprimare. În acest fel funcţionează balamucul pe nume Republica Moldova.

Schema 3.4.1

Din idealul naţional mai rezultă ceva: interese naţionale. Interes naţional înseamnă contracararea oricăror pericole pentru ideea naţională, idealul naţional şi doctrina statalităţii. Securitatea naţională asigură protecţia intereselor naţionale; iar atunci când acestea nu există, securitatea asigură interesele unui grup restrâns, care o controlează. Interesele naţionale nu pot să existe acolo unde nu este doctrina statalităţii, ideea naţională şi idealul naţional. Aceste lucruri trebuie scrise în constituţie, sau cel puţin în declaraţia de independenţă; nimic din acestea nu există în nici un document legat de accidentul geopolitic pe nume Republica Moldova. Ba mai mult, aşa ceva nu există nici în constituţia României, nici în oricare altă constituţie apărută după 1945, cu trei excepţii:  Letonia, Croaţia şi Israel. Constituţia Letoniei spune: statul leton există pentru a asigura dăinuirea sigură a poporului leton în întreaga sa moştenire culturală; tot ce este în afara acestui deziderat reprezintă un pericol pentru statul leton.

Din idealul nostru naţional rezultă ideantitatea individuală şi socială: identitatea de om, identitatea de rudenie, de sat, identitatea profesională ş.a.m.d. Dacă există identitate, apare şi solidaritate etico-socială şi social-culturală (schema 3.4.2). Solidaritate înseamnă înţelegere deplină în ceea ce ţine de valorile idealului naţional. Citiţi poezia lui Eminescu „Noi nu ne înţelegem”, în care el arată că deja pe vremea lui erodarea idealului naţional românesc era în toi. Atunci când există solidaritate etico-socială, ultimul vagabond şi cel mai mare bogătaş se simt membrii aceleiaşi comunităţi. Ba mai mult, bogătaşul va crea condiţii ca în sânul acelei societăţi să dispară fenomenul de vagabond. Solidaritatea socio-culturală se manifestă atunci când o horă, o nuntă, o cumătrie etc. sînt percepute la fel, indiferent de nivelul social.

Scema 3.4.2

Pe parcursul istoriei, toate popoarele au îndeplinit condiţiile de mai sus, altfel ar fi dispărut deja. În prezent, însă, puţine popoare au o identitate şi solidaritate bazate pe ideal naţional. Aici amintim: evreii, armenii, azerii, chinezii, japonezii, ungurii ş.a. Unul din criteriile acestei selecţii este existenţa diasporelor autosuficiente în state înstrăinate. De exemplu în SUA, există o comunitate evreiască puternică, aproape în fiecare oraş mare există China Town, există comunităţi greceşti etc. Dar nu se întâlnesc comunităţi româneşti, bulgăreşti etc. De remarcat este că popoarele care introduc principii democratice în orânduirea lor, dispar în două-trei generaţii; nu au capacitate de supravieţuire.

Explore posts in the same categories: Ideal naţional

Etichete: coeziune, doctrina, Ideal naţional, Idee nationala, identitate nationala, patriotism, Românism, solidaritate, statalitate, suveranitate

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.