Şedinţa 3: Romanizarea şi creştinarea dacilor (I)

Dacă studiem etnogeneza noastră – elementul fundamental pentru noi – vom găsi nişte momente inedite în raport cu alte popoare, în afară de unul singur. Istoria plămădirii poporului nostru are o paradigmă prezentă numai în Biblie, în Vechiul Testament. Formarea noastră este foarte asemănătoare cu formarea poporului evreu pe parcursul Vechiului Testament.

Dacia Romană, anul 106. În urma catastrofei statului dac, Traian instituie provincia romană Dacia, pe care a numit-o ulterior Dacia Felix – Dacia fericită. S-a investit enorm în construcţia reţelei de oraşe, în cea mai mare parte pe alte locuri decât oraşele şi cetăţile dacilor. Din toată lumea romană au fost aduşi colonişti.

Hotarul de nord al Daciei Romane începea pe râul Mureş şi continua spre nord, apoi cotea spre est. Observăm că partea ocupată a Daciei reprezintă cel mult a cincea parte din întreg teritoriul etnic românesc. Întrebarea fundamentală este: Cum s-a întâmplat că limba latină vorbită popular în Dacia romană, latina vulgară cum i se spunea, a devenit limbă maternă pentru un spaţiu care cel puţin de cinci ori depăşeşte spaţiul Daciei Romane? Ba mai mult, această răspândire s-a produs fără expansiune militară romană şi chiar în perioada de declin a puterii romane: să nu uităm că Dacia a fost ultimul teritoriu cucerit de Imperiul Roman în istoria sa; ultimul cucerit şi primul abandonat. Ne confruntăm cu un paradox evident: puterea romană scade, romanizarea se intensifică. Asemenea fenomen nu s-a produs nicăieri în lume, la nici un alt imperiu. Acest singularism al nostru în istorie ne face să ne punem întrebarea: În ce constă specificul nostru, al strămoşilor noştri? Al acelor generaţii care, prin comportamentul asumat de ei, au determinat răspândirea foarte intensă a modului lor de viaţă pe un teritoriu de cinci ori mai mare decât al lor. Să nu uităm că acest proces a avut loc în vâltoarea marei migraţii a popoarelor care, în cele din urmă, a cauzat prăbuşirea Imperiului Roman. Deşi Dacia se afla la poarta Imperiului, oamenii de aici au reuşit nu doar să îşi păstreze identitatea sub presiunea migratorilor, ci să o şi răspândească în zonele care astăzi le numim teritoriul etnic românesc.

Ce fel de oameni au fost aceia care au asigurat naşterea noastră în istorie? Până astăzi efortul lor se resimte în acei dintre noi care îşi asumă condiţia de a fi român. Ce efort trebuia să fie acela, a cărui energie să dureze aproape 2000 de ani? Pentru zilele noastre, sub impactul unui asemenea detergent de minte precum e mass-media, răspunsul pare a fi inedit, pe când pentru cei de acum 2-3 generaţii – răspunsul era evident. Dacă îi citiţi pe Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Dumitru Stăniloaie, Petre Ţuţea – toţi vorbesc despre românism având răspunsul limpede…

Populaţia Daciei, în momentul abandonării ei de către administraţia şi armata romană în 269 d.Hr, era constituită din:

1. Daci rurali – locuind în aşezări rurale numite de romani pagus – un tip anume de aşezări conform clasificării romane;
   
2. Daci romanizaţi de la oraşe – daco-romani;
3. Colonişti neromani de diferite religii păgâne, precunpănitor asiatice;
4. Creştini deportaţi din imperiu;
5. Daci liberi veniţi aici – carpii;
6. Barbari venetici – goţi şi sarmaţi (iaşi, roxolani)

Din punctul de vedere al tipurilor de structuri spirituale (religios, ocult, păgân, eclectic), populaţia Daciei era formată din păgâni (de diferite nuanţe) şi creştini. Structura păgână în final se reduce la bunăstare materială, militară, sexuală etc.

Perioada la care ne referim reprezintă timpul în care creştinii erau prigoniţi, adică orice cetăţean roman avea dreptul, în cazul în care demonstra, să obţină lesne uciderea oricărui creştin. Ba mai mult, a fi creştin era o crimă de stat, iar pentru crime de stat exista o unică pedeapsă – moartea.

NB: Ideologia imperială spunea că împăratul are putere de zeu, cine nu i se supune, este împotriva imperiului. Statuii lui, în semn de loialitate, îi trebuiau aduse jertfe. Jerfele erau foarte simple: în faţa statuii împăratului se puneau două tigăi: una cu cărbuni încinşi, alături de care era una cu globule mici de tămâie. Trebuia să treci, să iei globula de tămâie şi să o pui în tigaia cu cărbuni încinşi astfel încât fumul să se ridice către statuia împăratului. De aici vine atitudinea specifică faţă de creştini pentru că în credinţa creştină acest gest înseamnă lepădare de Hristos. Astfel creştinii urmau a fi chinuiţi, nu omorâţi dintr-odată, pentru ca să vadă ceilalţi şi să nu repete fapta.

Se ştie că în Dacia, în câteva rânduri, au fost deportaţi creştini. Pe timpul lui Traian (106-117) au avut loc două deportări mari, una de 200.000 şi alta de 100.000 de oameni. După anul 118 a avut loc încă o deportare de cca 100.000 de oameni. Zonele de unde au fost făcute acestea reprezentau focarele creştine cele mai intense: Macedonia, Bitinia, Capadocia, Antiohia, Palestina, Tracia. Deportaţi erau criminalii de stat, exact statutul pe care îl aveau creştinii. Deci majoritatea celor deportaţi în Dacia erau creştini; şi nu numai evrei, dar şi bitinieni, capadocieni, corinteni etc. Astfel, unica limbă în care aceştia puteau comunica între ei era latina populară.

Conform datelor istorice, în momentul părăsirii Daciei, în Imperiul Roman creştinii constituiau 10% din populaţie. Să nu uităm că odată cu retragerea armatei pleacă şi oamenii ocupaţi în structurile dependente de ea, la fel este şi cu administraţia şi structurile afiliate ei. După retragerea romanilor, creştinii în Dacia constituiau deja cel puţin 40% din populaţia rămasă. În plus, creştinii de la sud de Dunăre erau foarte motivaţi să se mute în nordul Dunării întrucât în imperiu continua persecuţia lor, iar în Dacia era aceeaşi comunitate creştinească, acelaşi mod de viaţă, aceeaşi limbă vorbită, dar nu mai era prigoană.

Va urma…

Explore posts in the same categories: Etnogeneză, Istorie

Etichete: Biblia, constiinta, crestinare, crestinism, Dacia Romana, daco-romani, Etnogeneză, imperiul Roman, istora romanilor, istore, patriotism, romanizare, Românism, Traian, Vechiul Testament

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.