Şedinţa 5: Doctrina statalităţii. Situaţie actuală.

Rostul existenţei sistemului se află mereu în mediul său. Mediul este format din totalitatea oportunităţilor şi ameninţărilor pentru existenţa acestui sistem. În clipa în care scopul este încorporat în sistem, acesta se schimbă,  se transformă, nu mai este el însuşi. Atunci se produce una din două: ori sistemul degradează,  se distruge, încetează de  a mai fiinţa ca atare, ori se transformă astfel încât nu mai este ceea ce a fost, ci devine un cu totul alt sistem, altceva. E o legitate universală, ca urmare a acestei legităţi îşi au existenţă toate lucrurile. Din cauza acestei legităţi tu exişti. Dacă te-ai contopi cu rostul tău – ai înceta să exişti în legităţile acestei lumi. Dacă o ţară se extinde, cucereşte sau îşi întoarce teritoriile, nu înseamnă că îşi împlineşte rostul, pentru că nu o face de dragul cuceririlor, ci cu totul cu alt scop. Geopolitica este un lucru derivat de la rostul statului dat.

Orice popor, dacă e conştient de idealul său naţional, de unde decurge ideea naţională, din condiţiile sale existente, are nevoie de un instrument ca să realizeze ideea naţională. Acest instrument se numeşte stat (aproape în toate cazurile) sau aşezămîntul politic al poporului dat. Aşezămîntul politic nu este identic de la popor la popor, ci depinde de idealul naţional şi de ideea naţională, în special de condiţiile externe. Conştientizarea sensului, structurii propriei statalităţi se materializează în doctrina statalităţii. Doctrina este un document scris, tehnic, are elemente de valoare (axiologice), înglobează stabilirea idealului şi a ideei naţionale.  Doctrina statalităţii are 5 componente de bază:

1. Temeiurile şi misiunea statalităţii date
2. Fundamentele statalităţii (economice, sociale, culturale, etnoculturale)
3. Puterea – în ce mod este organizată puterea în statul dat, funcţiile ei, mecanismele de exercitare a ei
4. Opţiunile politice externe de lungă durată, care sînt dictate de ideea naţională
   1. Geopolitice
   2. Economice
   3. Geoculturale (în special pentru statele mici)
5. Strategiile de împlinire şi de securizare a statalităţii (în condiţiiile externe şi interne mereu schimbătoare)
   1. De consolidare a societăţii
   2. Strategia demografică
   3. De formare a membrilor societăţii date
   4. De dezvoltare social-economică
   5. Strategii orientate pe probleme concrete

Materializînd doctrina statalităţii, folosim un instrument operaţional care se numeşte strategia naţională. Apoi urmează strategiile pe domenii. În final, diverse programe. După durata tuturor acestor elemente, necesare existenţei unui popor, ele se clasifică astfel:

• Idealul naţional: 2 mii, 3 mii, 4 mii de ani (adică, idealul naţional este co-existent cu civilizaţia din care face parte poporul respectiv, dar, deseori, nu coincide întocmai cu idealul civilizaţiei date, ci o concretizează pentru condiţiile concrete de supravieţuire şi de vieţuire a poporului dat, adică, rezultă că poporul dat dispare odată cu civilizaţia din care el a făcut parte: ieşind din civilizaţia sa poporul dat nu mai este el însuşi, ci un altul, bunăoară, bosnecii (bosanii, musulmanii din Bosnia) musulmani nu mai sînt sîrbi.)

• Ideea naţională: ~250 ani

• Doctrina statalităţii: ~100-150 ani şi mai mult, dar nu mai mult de 250 de ani

• Strategia naţională: 15-25 ani

• Strategiile pe domenii: 7-15 ani

• Programele: 2-7 ani

Fiecare componentă se defineşte în coordonatele sistemului său conceptual. Nu putem rezolva programele, folosind concepte din  doctrina statalităţii. Nu poţi vorbi în limbajul programelor la nivel de doctrină a statalităţii aşa cum face clasa politică moldovenească.

Acum putem formula răspunsul la întrebarea de la prima întâlnire: De ce în 1989 noi eram invidiaţi de republicile sovietice, iar in 2009 sîntem în cel mai bun caz jeliţi, dacă nu dispreţuiţi. Nu există în RM strategie naţională, nu există vreun discurs la acest nivel, nu există nici un document. Emil Loteanu în 1998 spunea în cadrul unei dezbateri electorale: în campania electorală se ridică tangenţial problemele existenţiale pentru statul nostru, însă trebuie să se ridice metode de soluţionare a problemelor.

Da, la noi nu se discută la nivel de conceptualizare. Avem doar strategii pe domenii, dar nu poţi să le aplici, deoarece sînt reciproc contradictorii, din cauză că pornesc de la concepte implicite diferite ale statalităţii, ale rostului nostru pe această palmă de pămînt. Nici una dintre ele nu porneşte de la ideea naţională, idealul naţional, de la doctrină. Statalitatea moldovenească sau orice altă statalitate este instrument, nu scop. Dacă vrei să faci unirea unei colectivităţi trebuie să ai un instrument prin care să conduci această colectivitate. Acest instrument este statul. Nu te poţi lipsi de stat. Astatalitate înseamnă lipsă de  conştiinţă.

NB: în 2003, în Republica Moldova, pentru prima dată s-a formulat ideea naţională: documentul „Politica naţională a RM”. Aici a fost formulat rostul existenţei statului Moldova, anume că acesta constă în asigurarea păcii interetnice, rostul moldovenilor este de a asigura confortul psihologic, social, economic al veneticilor. Care a fost reacţia societăţii, şi a intelectualităţii în primul rând? Două săptămâni presa a discutat superficial despre acest document antinaţional, şi cam atât, asta a fost reacţia societăţii atunci când a apărut un pericol real pentru ea.

Din 1990 pînă în 2009 nu s-a schimbat nimic în RM, atât timp cât aceste teme lipsesc din dezbateri, înseamnă că acest popor nu există. În primul rând sînt vinovaţi cărturarii, intelectualitatea. Atâta timp cât în discursul public al intelectualilor, al funcţionarilor şi politicienilor nu vor fi abordate aceste momente, generaţiile ce urmează sînt sacrificate la inexistenţă. Noi trăim o viaţă impusă de intelectualii noştri. Viaţa fără aceste momente nu are rost.

Din 1973 pînă în 1990 s-a discutat permanent într-un cerc de 20-30 de oameni aceste concepte, însă nimeni din ei nu a fost admis la putere. Ei au fost înlăturaţi. Persoanele care au contribuit la înlăturarea lor acum fac parte din conducerea ţării. Persoanele ce purtau discuţii pe aceste concepte erau catalogaţi ca KGBiste.

Prin această prismă să priviţi orice discurs politic. Dacă nu veţi vedea aceste elemente, să ştiţi că sînteţi manipulaţi. Există vreun leac împotriva manipulării? Da, există. Este Adevărul absolut – asumat, însuşit şi trăit. Atunci nu poţi fi manipulat, pentru că prin toţi porii tu respiri Adevărul, şi orice duhoare o simţi instantaneu.

Explore posts in the same categories: Ideal naţional

Etichete: adevar, clasa politica moldoveneasca, doctrina, Ideal naţional, Idee nationala, manipulare, politica nationala, Republica Moldova, Românism, sistem, statalitate

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.