Şedinţa 6: Civilizaţiile (II)

…A rămas civilizaţia ortodoxă. Prin ce se deosebeşte de celelalte?

Tot ce spune civilizaţia ortodoxă, în mod paradoxal, nu rezultă sub nici o formă din logica omenească. Ba mai mult, se declară ostentativ că e în opoziţie cu logica omenească, cu bunul simţ cotidian. Pe de altă parte această opoziţie faţă de logica omenească vine din revelaţia dumnezeiască. Dumnezeu a spus adevărul. Dumnezeu este Adevărul cel răstignit şi înviat. Acest Adevăr, primit din afara logicii omeneşti, într-un mod uimitor descrie cu multă exactitate existenţa omului şi a omenirii, cu multă exactitate descrie evoluţiile viitoare ale omului. Adică, cu circa 800-1500 ani până la naşterea lui Hristos, toate elementele vieţii lui au fost prezise. Aceste elemente nu decurg nicidecum din logică, din factologie, dar ele s-au împlinit în persoana lui Iisus Hristos. Mai mult decât atât, deja prin Hristos şi prin discipolii lui s-au descris toate etapele omenirii până la momentul final, şi aceste etape într-adevăr se împlinesc. Toate conceptele ortodoxe nu derivă din logica omenească, nu au legătură cu modul de gândire omenesc. Cu toate acestea, toate profeţiile sale s-au împlinit. Cum se spune, ortodoxia e unica religie revelată, destăinuită, spusă omului din exterior de către Creator. Altfel spus, ortodocşii, spre deosebire de celelalte civilizaţii, sînt inasimilabili în esenţă. Conceptul de martir a apărut în ortodoxie. Cuvântul „martir” vine de la grecescul „martiros”, adică cel ce mărturiseşte, care mărturiseşte adevărul. Nici un fel de cazne, nici un fel de înduplecări nu puteau să-i mişte poziţia de a spune şi de a se ataşa personal existenţial de acel Adevăr pe care el îl cunoaşte direct de la Dumnezeu şi este ostentativ, opus logicii celor din jur. El preferă să rămână declarat în acest adevăr decât să se detaşeze de acest adevăr. Iudaismul spune la nivel de dogmă: dacă este pericol pentru viaţa ta, şi ţi se spune ori renunţi la iudaism, ori eşti ucis, tu declari că renunţi la iudaism, dar în sinea ta rămâi iudeu. În ortodoxie acest lucru e de neconceput, a declara înseamnă a şi face. În civilizaţia apuseană în general problema nu se pune. „Renunţă la economia de piaţă sau altfel vei fi ucis”. El nu înţelege. „Poftim, renunţ, care-i problema?” Libertatea conştiinţei, presei etc. Problema aceasta nu există. La chinezi, hinduşi, africani situaţia e identică. Tu eşti mai puternic decât mine acum, deci eu accept lucrul acesta, că nu eu hotărăsc, zeii hotărăsc. Şi în felul acesta problema adevărului se rezolvă foarte simplu. La latino-americani de asemenea nu se pune problema, ei sînt în constituire şi au mai multe curente.

La musulmani situaţia este pe de o parte asemănătoare cu ortodocşii, pe de alta diferă. Faptul că un musulman a renunţat la islam nu înseamnă că el pierde legătura cu dumnezeul lui, înseamnă că va fi ucis de coreligionarii lui, el azi poate să declare: azi sînt iudeu, iar mâine mă întorc la ai mei, mă pocăiesc şi spun că eu i-am amăgit pe păgâni şi mă întorc înapoi. Deşi sînt cazuri când nu cedau. Şi aici se aplică acest element al religiei lor că cel care nu a cedat va avea un rai mai bun. Rai musulman este multă apă cristalină care curge, multe fructe şi 70 de gurii (fete frumoase). Femeia e un fel de animal pe lângă musulman. Ele nu pot fi în rai.

A fi european înseamnă a aparţine de civilizaţia euro-americană. Conceptul de „european” a apărut în a II-a jumătate a sec. XVIII. Cuvântul „Europa” desemna iniţial o mică provincie, unde se află acum oraşul Istambul. Era o provincie foarte mică, o treime din Republica Moldova. Se afla pe malul apusean al strâmtorii Bosfor. Pe malul răsăritean se afla o altă provincie, la fel de mică, care se numea Asia. Aceste provincii erau în Imperiul Bizantin, iar denumirile erau moştenite încă înainte de a veni romanii. Aceste denumiri vin din limbile semitice, în particular din asiriană. „Asi” – ţara luminii, împărăţia răsăritului, şi „ereb” – ţara întunericului, împărăţia întunericului.

Sub aspect civilizaţional, civilizaţia apuseană mai are o trăsătură radical diferită de celelalte civilizaţii. Civilizaţia ca fenomen înseamnă în primul rând perpetuarea unei tradiţii, e un fel de străpungere a timpului, fără schimbări, decât tehnologice. Civilizaţia apuseană prin definiţie e atradiţională, antitradiţională. Ea se construieşte prin negarea permanentă a propriilor tradiţii, nu are acelaşi reper, unicul reper este negativismul, nihilismul. Ea a generat catolicismul, apoi protestantismul, iluminismul, comunismul, liberalismul; fiecare din acestea este opusă şi neagă valorile celeia care a precedat-o. Obiceiul este o exteriorizare a tradiţiei. Tradiţia este codul genetic al unei civilizaţii. Denaturarea, sfărâmarea tradiţiei înseamnă automat sfărâmarea civilizaţiei. În cadrul civilizaţiei apusene sfărâmarea perpetuă, tradiţia devine sfărâmarea. Nihilismul perpetuu e coloana verticală a civilizaţiei apusene.

Sub aspect convenţinal noi sîntem europeni, sub aspect civilizaţional noi sîntem orice, numai nu europeni. Pentru a justifica” europenitatea” românilor, am observat că culturologii români apelează la următorul subterfugiu: acesta este specificul nostru, în cadrul civilizaţiei europene. Prin cuvântul „specific” se justifică europenismul nostru. Unii dintre aceştia sînt: Dan Horia Mazilu, Dan Zamfirescu ş.a.

În anul 1521 apare lucrarea „Principele” de Niccolo Machiavelli. În această lucrare politică el descrie cum să se comporte principele în relaţiile sale diplomatice în raport cu poporul său, în raport cu popoarele cucerite. El pune în primul rând perfidia, adică eficienţa. În acelaşi an, Vodă Neagoe Basarab scrie cartea  „Învăţătură către fiul meu Teodosie”. Unde indică modul în care să fie condusă o ţară. Scrie exact aceleaşi situaţii pe care le abordează Machiavelli, doar că soluţia propusă este opusă: cu duşmanii să fii deschis, că duşmanii vor aprecia sinceritatea ta, deschiderea ta, dar nu secretele militare. Acelaşi an, temele tratate sînt aceleaşi, iar modul de tratare, soluţiile, sînt radical opuse. Civilizaţia europeană nu poate exista decât în expansiune; dacă se opreşte expansiunea ei, atunci se produce implozia, colapsul. Globalizarea înseamnă expansiunea civilizaţiei apusene, pe toate cele 7 componente, în toată lumea. Aceasta are resurse să oprească orice emigrare, dar noi ştim că ea nu opreşte, ci chiar încurajează, deoarece emigrarea omogenizează.

Nu e posibil a răspunde la o întrebare în sens „general uman”, răspunsul poate fi dat doar în cadrul valorilor unei civilizaţii. În acest sens, nu există valori „general umane”, deoarece nu există omul la general. Există omul strict membru al civilizaţiei sale. Nu există istoria Franţei, istoria Rusiei etc. Trebuie să vedem din ce punct de vedere scriem istoria. Nu există istoria pur şi simplu universală. Există istoria universală scrisă de occidentali, scrisă de iudaici. Ce sînt drepturile omului, ce este capitalismul? Trebuie să răspundem din ce punct de vedere privim noi. Spre exemplu drepturile omului pentru civilizaţia ortodoxă sau islamică sînt absurde. A te naşte, a iubi este drept sau o obligaţie? De exemplu, în civilizaţia apuseană, relaţia dintre mamă şi fiu este o relaţie economică, juridică. Mama trebuie să întreţină fiul, ca peste o perioadă fiul să o întreţină pe mamă. Bineînţeles, în tradiţia românească această relaţie este mult mai complexă şi profundă, asta din motiv că poporul nostru dintotdeauna s-a bazat pe valorile civilizaţiei ortodoxe.

Explore posts in the same categories: Teorii fundamentale

Etichete: adevar, Asia, catolicism, civilizatie, Comunism, drepturile omului, Europa, Il principe, iluminism, islam, Liberalism, Machiavelli, modernism, Neagoe Basarab, nihilism, onoare, Ortodoxie, teoria civilizatiilor, Tradiţie

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.