Şedinţa 11: Bazele sistemului democratic

În societatea democratică, în care soarta ne-a plasat şi pe noi, formarea puterii politice se produce după nişte proceduri foarte riguros organizate, nerespectarea cărora conduce la nerecunoaşterea legitimităţii puterii formate. Conceptul de bază al democraţiei este electoratul. Electoratul într-o ţară democratică are dreptul la informare, dreptul la libertatea opiniei, libertatea expresiei, are dreptul la vot secret, universal, direct etc. Acestui electorat i se face oferta politică de minimum două partide. Aceste partide fac oferte diferitor segmente ale electoratului, iar electoratul în funcţie de entuziasm, grad de formare etc. votează şi alege organul legiuitor (Parlamentul). Organul legiuitor generează executivul. Guvernul execută legile parlamentului care se referă la electorat. Aici cercul se închide. Este esenţial ca votul să întrunească toate criteriile sale şi atunci această putere este legitimă şi are voie să funcţioneze.

Aici există încă un jucător fără de care omul nu poate să-şi realizeze dreptul la informaţie – mass-media. Întreţinerea unui organ de publicaţie nu este o afacere, este o filantropie, întrucât nu aduce profit, deci este nevoie de filantropi. De asemenea şi partidele sînt asigurate de „filantropi” (sponsori), care, de regulă, nu se fac cunoscuţi electoratului. Un partid nu poate exista fără filantropi, ei sînt păpuşarii, iar partidele – păpuşele. Cheltuielile oficiale ale partidelor pentru electorală sînt o minciună, întrucât o campanie electorală bine organizată costă milioane de dolari/euro. Efectele investiţiilor într-un partid pot fi atât financiare, cât şi nefinanciare (puterea). Filantropii sînt interesaţi ca partidele pe care le finanţează să ajungă la putere, să nu apară cineva care să deturneze aceste investiţii. În mod normal cel care finanţează partidul, va finanţa şi mass-media. Nu există organ de presă „echidistant, independent, corect etc.” care să nu fie finanţat de către un grup politic.

Partidele şi mass-media informează electoratul. Sursa de informare e practic aceeaşi – sacii cu bani. Cum hotărăsc ei, aşa va fi informat electoratul şi în funcţie de abilităţile de a manipula electoratul, acesta votează şi asigură legitimitatea puterii. În democraţie procesul electoral este un spectacol pentru vulg. Schema este valabilă pentru toate ţările unde puterea se formează după principiul democrat. Altfel nu funcţionează, deoarece nu ştii de unde vin banii. Mai mult decât atât, dacă partidele sînt în perioada fierbinte a electoralei, mass-media asigură consolidarea segmentelor  electoratului. Sistemul electoral de acest tip nu este altceva decât dictatura totalitară exercitată prin mass-media de către filantropi. Mass-media nu este a patra putere în stat, ci este unica putere în democraţie, pentru că presa este bârfa instituţionalizată te coboară şi te ridică.

În acest sistem se mimează libertatea de a alege. Acest sistem în Republica Moldova este din 1994, an în care s-a adoptat Codul electoral. Din 1991 până în 1998 a existat doar un păpuşar. Apoi apare cel de-al doilea păpuşar – PCRM. Din 2001 până în 2009 s-au bătut doi păpuşari pentru putere. Iar acum am revenit la primul păpuşar. Electoratul, participând la sistemul electoral, legiferează voinţa păpuşarului respectiv. Altceva noi nu facem participând la electorală, decât să fim folosiţi pe post de idioţi utili.

Deci răspunsul la întrebarea „Care este alternativa acestui sistem?” nu-l putem găsi în cadrul acestui sistem, ci în afara lui. Primul pas de a construi coordonatele în care poţi găsi alternativa este să înţelegi minciuna legitimării formării puterii prin sistem democratic. Astfel, oricărui om informat în domeniu care susţine sistemul electoral, fie îi convine să fie idiot, fie vrea ca cei care-l ascultă să fie idioţi.

Astăzi se predă libertatea de exprimare, întrunire, dreptul la vot, drepturile omului etc. Astfel, unica variantă a fericirii este să te integrezi în acest sistem, iar cine în anumite aspecte ale acestui sistem se declară împotrivă, este automat declarat în cel mai bun caz intolerant, dar de fapt precursor al extremismului, totalitarismului ş.a.m.d.

De exemplu, dacă încerci să spui această informaţie în cadrul unui ONG, la un for, automat nu vei primi nici un grant. Mai mult decât atât, presa echidistantă şi independentă va asigura ca acest ONG sau ONGist să fie spălat în toate apele şi dat la gunoi informaţional. În cel mai bun caz nu se va mai scrie niciodată despre el în mass-media.

Deci după cum am menţionat alternativa acestui sistem este în afara lui.

Explore posts in the same categories: Fenomene anti-româneşti

Etichete: democratie, drepturile omului, electorat, extremism, informare, Liberalism, libertate, manipulare, mass-media, partid, pluripartidism, Românism, sistem democratic, totalitarism

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.