Arhivă pentru Aprilie 2010

Şedinţa 14: Mărturisirea adevărului ca singură condiţie a supravieţuirii (II)

26 Aprilie, 2010

Mobilurile, resorturile, mecanismele dezvoltării tehnico-industriale a civilizaţiei occidentale.

Tehnica militară – Civilizaţia europeană tot timpul îşi vede problemele în exteriorul său. Începînd cu cruciadele, cînd au văzut că este şi o altă lume mai bună, mai dezvoltată decît această periferie cum era Europa. Atunci întemeietorii actualei Europe şi-au asumat viziunea triburilor nomade, adică „eu trăiesc din jaf”, şi pentru aceasta a fost nevoie să se dezvolte industria militară. Efectele se resimt şi pînă astăzi. Tractoarele, acestea sînt tancuri, avioanele de pasageri sînt bombardierele de altă dată. Aceasta este legătura în militărie şi invenţiile tehnologice. Calculatoarele au fost inventate pentru face calcule de planificare a armatei. Orice produs tehnic, util nouă în civilie, îşi are originea în armată, în comlexul militar industrial.

Toate navele maritime, submarine, aeriene, cosmice, toate sînt legate de nevoia de a transporta muniţii, armată. Construcţiile (e vorba de cetăţi, de rezistenţă), tot ce folosim în viaţa civilă, sînt nişte inovaţii învechite din armată. Armata se află cu două, trei generaţii tehnice înainte, motivaţia, mobilul a fost „omoară!”, adică trebuie să ai o minte specială care să gîndească ”cum să omor mai eficient”, cu mai puţine resurse să omor mai mulţi. Adică, în loc să te gîndeşti la Dumnezeu, în cap să-ţi fie rugăciunea, tu te gîndeşti cum să-l omori pe altul mai eficient, mai bine. De unde şi apare acestă industrie militară. (mai mult…)

Anunțuri

Şedinţa 14: Mărturisirea adevărului ca singură condiţie a supravieţuirii (I)

23 Aprilie, 2010

Relaţia dintre starea de păcat a omului şi civilizaţia apuseană

Înclinarea spre păcat face parte din structura noastră omenească, după căderea din Rai, adică fiecare dintre noi se naşte avînd potenţial în sine, toate posibilităţile de păcat, să fie homosexual, şi hoţ, şi pedofil, şi iubitor de arginţi, şi iubitor de putere, şi sinucigaş, ce vrei. Fireşte, omul nu este conştient cînd stă pe braţele mamei şi mulţi nici pînă la moarte nu sînt conştienţi de aceasta. Şi atunci pe parcursul vieţii sale, cînd este copil şi în special cînd este adolescent, nimereşte în diferite situaţii de isipită, şi atunci omul ori actualizează potenţialul său de păcat şi îl trece din potenţial în actual, ori respinge. Şi dacă spune „da” unui păcat, atunci automat va repeta acest păcat peste un timp, apoi iarăşi şi iarăşi pînă păcatul devine patimă. Diferenţa dintre păcat şi patimă: păcatul este o faptă o dată săvîrşită, păcatul este separat de om, de eul omului, de sufletul lui, omul este aparte şi păcatul este aparte, el se poate în principiu despărţit de păcat şi deseori o face relativ uşor, pe cînd patima este păcatul înrădăcinat în el, patima este acelaşi păcat care face parte din structura psihicului lui, din eul lui. El nu se concepe în afara acestui păcat, el trăieşte, aceasta patimă este deja în firea lui. Deaceea a scăpa de patimă este mai greu: asta înseamnă că omul trebuie să renunţe la el însuşi, după cum ne şi învaţă Hristos: cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va cîştiga. Adică cine va renunţa la sinele său şi în loc îl va pune pe Hristos, va recîştiga sinele, dar deja curat, despătimit.

Fiecare dintre noi reprezintă nimic altceva decît o structură de păcate, fiecare cu structura sa de păcate, în funcţie de experienţa de viaţă şi cum a răspuns el la diferite situaţii ale vieţii, „da” sau „nu” unor oferte de păcat. Deci , fiecare dintre noi nu este nimic altceva decît o gamă, o structură, un cristal de păcate. Noi avem în noi puterea de a apela la Hristos, la ajutor ca să ne cureţe. Cei botezaţi capătă posibilitatea fizică reală de a scăpa de păcate, asta este Harul Duhului Sfînt, Raiul este pentru dînsul, el trebuie numai să se curăţe. Aceasta înseamnă Harul Duhului Sfînt – ai această putere, ai acest ajutor, ai acest Înger Păzitor, ai mîna lui Hristos întinsă să te scoată pe tine din grajdul respectiv. Cel care nu-i botezat nici nu are conştiinţă de aşa ceva, nici nu caută această mînă care este întinsă şi lui. Noi ştim că această mînă este, trebuie tu să te apuci de ea şi să depui efortul să ieşi. Cel care nu este botezat nu ştie de această mînă şi nici nu caută, deşi, repet, este întinsă pentru fiecare, botezat, nebotezat, satanist, musulman, Bush, nebush, fiecare este creatura lui Dumnezeu şi pe fiecare Dumnezeu îl aşteaptă în Rai. Pînă în clipa morţii omul se poată pocăi.

Numai în Ortodoxie se pune tranşant problema (mai mult…)