Şedinţa 12: Marea migraţie a popoarelor

Ca români, facem parte din familia limbilor indo-europene, grupul romanic, limba română. În Europa cîndva locuia un neam mare de preindo-europeni (dintre care au rămas vestigiile: gruzini, basci, ceceni), peste care au venit indo-europenii. Aceştia erau sălbatici, extrem de cruzi şi practicau religii care aveau nevoie de sacrificii umane, pe cînd localnicii erau foarte blînzi. De la ei au rămas doar urme arheologice, cîteva cuvinte în limba etruscă şi 2 alfabete. Literele din aceste alfabete se regăsesc aproape în întregime în ornamentele populare româneşti, care se brodează pe haine şi se cioplesc pe lemn. Limba română păstrează cîteva cuvinte de la indo-europeani (cuv. mămăliga, gata, a tămădui).

Ultimii din valul indo-europenilor au fost sarmaţii, roxolanii, iaşii şi iazîgii, care au creat mari probleme pentru daci.

Prin Marea migraţie a popoarelor se are în vedere strămutarea în spaţiul european de la răsărit de Nistru sau Nipru a unor popoare neindo-europene, adică din Asia, care în cea mai mare parte erau de neam turcic. Se spune că aceste popoare veneau val-vîrtej distrugînd totul în calea lor. De fapt, tehnologia migraţiei, care s-a folosit la marea migraţie a popoarelor nu presupunea atacuri pe neaşteptate a unor grupuri necunoscute, ci era o infiltrare, uneori soldată cu atacuri violente, ca războaie obişnuite dintre două ţări vecine. Toţi invadatorii cunoşteau foarte bine teritoriile pe care vor să şi le anexeze, iar cei de pe teritoriile anexate cunoşteau foarte bine pe cei ce urmau să vină. Ei convieţuiau 50 sau chiar de 200 de ani. Aceasta se realiza prin intermediul relaţiilor comerciale, negustoriale. Toţi negustorii sînt militari, spioni pentru ţara unde merg să facă negoţ. Ei cunoşteau foarte bine modul de viaţă al celorlalţi şi puteau face comparaţie. Războaiele de cotropire erau planificate foarte bine cu hărţi, cu trasee, se ştia cine cu cine luptă etc. Deci, nu este vorba de ceea ce ni se inoculează nouă în istorie că trăia un popor foarte bine şi liniştit şi brusc a năvălit o hărmălaie călări, i-au măcelărit şi brusc s-au instalat ei acolo. Asemenea fel de migraţiune istoria nu a cunoscut. Pur şi simplu, în timpul marii migraţii, în cei aproape 1000 de ani, s-a produs un schimb mai des de puteri decît în perioadele de după aceasta.

Astfel, prima invazie se consideră cea a hunilor, fără să se ia în seamă invazia precedentă a goţilor, fiindcă goţii sînt europeni, germanici. Toate popoarele au trecut peste noi. Unica posibilitate de trecere spre Europa era doar pe la noi, sud-estul ţării (satul Văleni la sud, sau prin Tiraspol).

Pe parcursul istoriei românii au trecut prin următoarele perioade de stăpînire:

1. Gotic
2. Hunic
3. Gepidic
4. Avar
5. Slav
6. Unguresc (20 ani)
7. Peceneg
8. Cumanic
9. Tataro-mongol
10. Românesc
11. Turcesc
12. Ruso-austriac
13. Francez
14. şi acum, american

Perioada dintre invazia goţilor şi a tataro-mongolilor se numeşte perioada Marii migraţii a popoarelor, denumire consacrată în toată istoriografia occidentală.

Explore posts in the same categories: Etnogeneză, Istorie

Etichete: Dacia, huni, iasi, iazagi, indo-europeni, istoria românilor, mare migratie a popoarelor, migratie, Românism, roxolani, sarmati, stapanire, Tiraspol, Valeni

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.