Şedinţa 14: Rolul omului în economie

Existenţa sistemului capitalist se explică bazîndu-se pe raţiunea omului, rolul lui în natură. Odată cu primele legi ale lui Newton, s-a încercat a explica rolul omului în economie. Pentru analogie omul este un simplu atom, el este parte din materie şi se supune legilor fizice, legilor naturii. De aici s-a început şi ştiinţa economică modernă liberală (Adam Smith): „lăsaţi omul să stea aşa cum este”, în natură totul se va aranja de la sine. De aici s-au pornit şi primele legi ale cererii şi ofertei ”lăsaţi omul, omul singur o să ceară şi oferta singură o să se formeze mai tîrziu”.

Odată cu evoluţia ştiinţei, cînd au fost elaborate şi legile biologice (darwinismul), a apărut şi altă viziune asupra rolului omului în societate, şi anume: omul este un produs al naturii şi de asemenea trebuie să fie lăsat aşa cum este, însă ca să evolueze este nevoie de concurenţă, adică ,,supravieţuieşte cel mai puternic”, ”lupta pentru existenţă”.

Şedinţa 9: Politica romană în Dacia

Idealul naţional diferă de la un popor la altul. El poate fi definit în cele trei coordonate pe care le-am stabilit la prima şedinţă: credinţă, memorie istorică şi limbă. De la popor la popor aceste coordonate pot fi diferite, respectiv de acestea depinde şi apartenenţa la diferite civilizaţii. Poporul reprezintă materializarea în anumite condiţii a unei civilizaţii. Astfel, poporul român reprezintă întruchiparea civilizaţiei ortodoxe în condiţiile specifice poporului nostru. Vorbind despre idealul naţional al românismului, trebuie să demonstrăm de ce aceste coordonate sînt definitorii pentru idealul naţional: credinţa, istoria şi limba. La acestea se poate adăuga încă o derivată – statornicia, care asigură dăinuirea noastră. Dacă scoatem una din aceste coordonate se năruie întreg idealul naţional. În fiecare generaţie au existat persoane care s-au condus de idealul naţional românesc, au gândit în termeni de popor, neam, şi-au asumat răspunderea pentru generaţiile viitoare. Datorită acestora noi mai existăm şi astăzi ca popor, deşi, tot în fiecare generaţie au existat şi persoane care au urmărit mereu interesul propriu, cel material, în detrimentul existenţei noastre ca popor.
Dacia romană a fost ultimul teritoriu cucerit de Imperiul Roman în istoria sa şi a fost primul teritoriu cedat definitiv. Astfel, Dacia s-a aflat cel mai scurt timp în cadrul Imperiului, în comparaţie cu celelalte teritorii. Cu toate acestea, teritoriul dacic a constituit nucleul formării unui popor de limbă romanică. De aici apar următoarele întrebări:

– De ce nu sînt diferenţe notorii între caracterul şi intensitatea latinităţii noastre dacice şi a latinităţii apeninice?
– De ce alte provincii care s-au aflat mult mai mult timp în cadrul Imperiului Roman, nu s-au romanizat, însă această periferie a Imperiului Roman s-a romanizat în aşa mod, încât nu s-a dezromanizat nici până astăzi?