Şedinţa 9: Cronologia evenimentelor-cheie din spaţiul dacic

Populaţia Europei meridionale pană la venirea indo-europenilor. Prin indo-european se înţelege clasificarea unor popoare care vorbesc limbi asemănătoare între ele sub aspect structural. Din această familie fac parte grupurile de limbi slave, germanice, romanice, iraniene, hindi. Se spune că aceste popoare au venit din zona Altaiului. Până la venirea indo-europenilor pe acest teritoriu şi pe jumătate din Europa de sud, plus regiunea munţilor Caucaz, Siria, Turcia, Insulele Mării Mediteranene, locuia un alt grup de popoare, rămăşiţele cărora sînt astăzi bascii şi popoarele nord-caucaziene. În limba romană, de asemenea, s-au păstrat nişte reminiscenţe ale acelui popor pe care l-au cucerit indo-europenii din care s-au format tracii, apoi dacii. De exemplu cuvintele: gata, a tămădui, mămăliga. De la ei se trag şi ornamentele populare in broderie, lemnărit. Aceste ornamente iniţial erau litere din alfabet.
Deportările în cadrul Imperiului Roman. Există numeroase date care atestă faptul că de pe teritoriul dacilor au avut loc deportări. Importările de populaţie în aceste teritorii, de asemenea, sînt atestate atat arheologic, cât şi documentar. In perioada lui Traian, intre 106-117, au avut loc două mari importări: prima de circa 200.000 de oameni, a doua de 100.000. Plus incă una pe timpul lui Aurelian, de 100.000 de persoane. Se presupune că numărul celor deportaţi din Dacia a fost de circa 800.000.
Interesantă este geografia acestor importări in teritoriul dacic. Majoritatea celor importaţi erau din Asia mică şi Levant (ţările din partea de răsărit a Mării Mediteranene: Palestina, Antiohia, Capadocia, Bitinia, Macedonia, Corint, Tracia). Erau două categorii de importaţi: prima categorie o constituiau cei cărora li se promiteau condiţii de trai (pămanturi intinse, scutiri fiscale colosale, statul ii ajuta să construiască casă şi le oferea ordine socială); din a doua categorie făceau parte cei pedepsiţi pentru incălcarea anumitor legi – criminalii (majoritatea criminalilor o constituiau creştinii, deportarea fiind una din formele de prigoană impotriva lor). Acestora le era interzis să locuiască in spaţiul urban.
Populaţia Daciei din timpul cuceririi era de aproximativ două milioane de oameni. In anul 20 după Hristos, romanii favorizează alte popoare din vecinătate spre a-i constrange pe daci, ceea ce confirmă că romanii aveau o atitudine foarte specifică faţă de daci, deşi nu se cunoaşte motivul. Aceştia au fost sarmaţii, care se impărţeau in roxolani şi iazâgi. Roxolanii se situau in partea de sud a Nistrului şi au avut un rol aparte in distrugerea dacilor. In războaiele daco-romane ei erau fie de partea dacilor, fie de partea romanilor, in timp ce iazagii au luptat permanent de partea romanilor. Cel mai puţin afectaţi de invazia romană au fost costobocii, care locuiau in Carpaţii de nord.
Interesant este faptul că nici un sanctuar dacic nu a fost restabilit după anul 106. De ce? Unii cercetători presupun că religia dacă era legată inseparabil de politica dacă şi era legată anume de zona Sarmizegetusei. Neavând putere politică asupra acestei zone, ei nu puteau practica religia lor. Faptul că romanii nu au avut la indemană alt popor decat sarmaţii, se poate spune că i-a salvat pe daci, in sensul că sarmaţii se stabileau doar in campii, nu din cauză că nu puteau milita, ci din cauza religiei lor: ei inmormantau in movile, ceea ce se putea face doar pe campii, nu şi in munţi.
In anul 214 are loc primul război al carpilor impotriva romanilor. Carpii sint dacii din zona Carpaţilor. Nici aceştia nu şi-au refăcut religia de inainte de 106. Carpii au purtat nouă războaie cu Imperiul Roman pe cont propriu din 214 pină in 381. Incepind cu 248 dacii-carpi impreună cu goţii participă la invazia contra Imperiului. Din 228 poporul iaşilor incepe să se aşeze in zona Iaşiului de azi. Incepind cu 235 din nord sint impinşi (de către goţi) sciţii, iaşii, aoşii. Goţii reprezentau triburi germanice, erau foarte inrudiţi cu vandalii şi gepizii. Din 248 dacii cedează supremaţia atacului contra Imperiului Roman goţilor, şi deja goţii conduc militar aceste războaie, carpii fiind aliaţii lor de bază.
Recapitulare:
1. Istoria Imperiului Roman nu cunoaşte nici un alt popor pe care să-l fi tratat cu atata cruzime ca pe daci. Au avut o politică foarte specială anume faţă de daci.
2. Dacii rămaşi in afara Imperiului Roman au devenit, intr-un sens, altfel de daci decat erau pană la infrangerea suferită in faţa Imperiului. Au avut nevoie de mai mult de un secol ca să se refacă demografic. Fără o putere politică, locuirea in obşti săteşti a fost o modalitate de supravieţuire.
3. Dacii nu mai puteau practica religia aşa cum o practicaseră. Nu se cunoaşte de ce religia dacilor era strans legată de politic şi in special de centrul Sarmizegetusei.

Explore posts in the same categories: Etnogeneză, Istorie

Etichete: Asia Mica, carpi, costoboci, credinta dacilor, crestinism, Dacia, Dacia Romana, deportari, Etnogeneză, goti, iasi, iazagi, imperiul Roman, indo-europeni, Levant, prigoana, Românism, roxolani, sarmati, Sarmizegetusa

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.